Despre javre și ipocriți

În recenta proaspăt încheiată campanie electorală au proliferat o mulțime de conturi false de facebook. Chestiune perfect normală, într-o societate în care anormalitatea a devenit starea de normalitate. Dacă acele conturi false de facebook ar fi dezvăluit lucruri adevărate și diverse alte grozăvii, poate că ar fi fost o situație acceptabilă.

Dar, altceva vreau să spun și să arăt. Vreau să arăt până unde duce mintea bolnavă a unor indivizi, în lupta lor pentru a se răzbuna sau pentru a obține un loc călduț, în organigrama statului.

Primesc acum ceva vreme un mail cu un atașament, adresă furibundă de la o ilustră necunoscută organizație de luptă contra corupției. La două minute după, primesc și telefonul de rigoare, de la intermediar:

-          Ați văzut mail-ul ? Unul similar a fost trimis și la București, la .... (mare instituție mare, nu spun numele că e mai bine, pentru ei), și domnul director de acolo e disperat, cum să răspundă, să vedem și noi cum facem, că scrie acolo că ne face plângere penală...

-          Stai calm, citim ce scrie, aproape tot ce vrea ONG-ul cu pricina sunt date publice deja, probabil că nu știu ei de unde să le extragă de pe site sau nu știu că interpreteze cifrele din situațiile financiare. Nu te mai agita, eventual roagă-l pe domnul director de la București să iasă din fibrilație că o să îi crape pipota degeaba...

Închid telefonul, iau atașamentul cu pricina, îl printez și încep să îl citesc:

                                                                                                                                               

Grupul de Investigare a Fraudelor !!!

 Wow !!!

Adică, scuze, cu majuscule, nesimțitorul de mine: GRUPUL DE INVESTIGARE A FRAUDELOR !!!

Hai să și boldăm, că dă mai bine în pagină:

GRUPUL DE INVESTIGARE A FRAUDELOR

După vreo 10 minute de admirat în reverie numele plin de reverberații patriotice al ilustrei organizații neguvernamentale, etc, etc, etc, aud o voce în stânga mea, spate:

-Mari proști sunteți voi bărbații, intrați în orgasm imediat cum vedeți o…. Vezi că am verificat la instanță în București, nu există înregistrat nici un Grup de Investigație a Fraudelor, așa că poți să îl scrii cu litere mici, eventual cu caractere de 6… sau chiar mai mici.

Și pentru că un duș rece nu vine niciodată singur, mai aud o voce, tot din spate, dar din dreapta:

-          Există un singur SEPET, este un nume ales de un jucător de jocuri online, ceva gen couterstrike. De fapt, este o angrama a lui VLAD TEPES, ca să facă mișto de voi. Hai pa, că am treabă.

Mă îmbărbătez eu, după cele două palme prietenești încasate, și dau să citesc mai departe:

Că dacă nu….

Frumos !!! Adicătelea, cu amenințări, cu intimidări, cu toate alea…. Atâta tot, ca așa numitul GRUP DE INVESTIGARE A FRAUDELOR nu există !!! Cum nu există nici VLAD SEPET.

Sau altfel:

-adresa de mail grupuldeinvestigareafraudelor@yahoo.com este posibil să existe, dar este treaba DIICOT-ului să vadă ce și cum.

-postul de fax 031.8176959 există, dar atât, chiar nu am habar cine ar trebui să verifice ce și cum. Îngerul meu păzitor spune că numărul acesta de fax este alocat unei încăperi din clădirea Primăriei sectorului 1 București, încăpere cu grilaj și atât. Eu nu cred, cred că am fost intoxicat.

Ce știu, știu că autorul acestui fax este același care a întocmit în numele meu niște plângeri la Ministrul Transporturilor și la Primul Ministru al României. Plângeri despre care am anunțat respectivele instituții că sunt false, că nu îmi aparțin.

Credeți că vreun funcționar public din cele două instituții a luat vreo măsura cînd a aflat că au primit un document fals ? Eu nu cred.

Eu cred că vigilența și-a spus cuvântul și au purces la verificarea reclamațiilor, ce dacă documentul de bază este un fals, important este să anchetăm, să ne facem datoria, șamd…..

P.S.

OK, mă predau, recunosc că sora mea este curvă; nu credeți că ar fi cazul să recunoașteți și voi sunteți actorii unei scenete absurde și că jucați după cum vi se cântă ?

P.P.S.

Acest material este destinat cititorilor mei fideli, știu ei care sunt (ați observat că sunt un tip discret).

„Tata turnător, mama filatoare...” sau, „Delațiunea, de la viciu la virtute”

L-am urmarit acum câteva luni la un post de televiziune pe un individ care povestea, foarte mândru de el, cum l-a turnat pe X si pe Y și cum a lucrat el ca sursă informativă pentru Z și W... Z și W nefiind organe de cercetare penale, fiind de fapt instituții ale statului român care au cu totul și cu totul alte atribuții.

Omul era mândru de ce spunea, de activitatea sa, de mărețele realizări pe linie de turnătorie ordinară, sau altfel spus, de băgat limba în ureche... (șefu’, ăla e corupt, las’pe mine că-l dovedesc eu. Am auzit eu că are amantă. Dacă nu îl prind cu amanta, îl prind eu cu altceva, văd eu cu ce, poate soră-sa e curvă).

Nu, mă boule, ăla n-are soră, cretinu’ dracului !!!

Acum să revin. 

Acum 40 de ani delațiunea era un termen pe care îl alăturai unor cuvinte de genul „Miliția economică” sau „Departamentul Securității Statului”. Toată lumea știa despre ce e vorba, iar pe delatori nu îi iubeau nici „turnații” nici beneficiarii informațiilor. Dar nimeni nu vorbea despre turnători, decât în șoaptă: „ Tac-su e turnător și mă-sa filatoare”. Atât.

Acum 25 de ani (și acum 20, 15 și 10 ani), turnătorii erau puși la zid (de societate în general).

Astăzi, asistăm la o metamorfoză; „turnătoria” a devenit o virtute iar „turnătorii” s-au rafinat. Turnătorii sunt la mare căutare și toată lumea le acordă cea mai mare atenție.

Domnilor, de ce le acordați atâta atenție ? Vă este frică să nu vă toarne și pe voi ?

Mai rău decât atât, orice „turnătorie”, semnată sau nu, credibilă sau aberantă, este luată în seamă. Iar „Organele”, temătoare, încep repede verificările de rigoare.

-         -  Domnu’, nu vă supărați, a scris la gazetă că sora dumneavoastră este curvă.

-         -  Așa, și ?

-          - Păi, este curvă ?

-          - Cine ?

-          - Sora dumneavoastră.

-          - Care soră ?

-          - Aveți mai multe surori ?

-          - Nu, eu nu am surori.

-          - Mdaaaa... Dar de ce nu aveți surori ?

Deci, cam așa decurge un control al „Organului” în cazul în care un netrebnic bate câmpii în pas de defilare...

Revenind la zilele noastre, am descoperit pe pielea mea (și nu numai eu, suntem mai mulți, vom pune bazele unui club privat) cum un netrebnic, neavând altceva mai bun de făcut, te poate face de rahat de nu te mai spală nici Dunărea, nici Marea Neagră.

Săptămana trecută, merg eu, Moldovanu Cristian Carsium, născut la Hârșova acum vreo 53 de ani, ziceam, merg eu să mă întâlnesc cu vreo 6-7 oameni, să vorbim vorbe și sa punem țărișoara noastră pe calea cea bună.

Nici nu intru bine în încăpere, că unul dintre ei, persoană serioasă și pe care o respect, mă ia la refec:

-  Domnule (adică eu), nu mai stau de vorbă cu dumneata (adică cu mine), nu meriți să dau mâna cu tine, nu m-am așteptat la atâtat josnicie și netrebnicie din partea dumitale !!!

Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, toată lumea cu fețe de cristal.... de cristal, ca în noaptea de cristal. Adică deja mă simțeam puțin ovrei, că toți din fața mea păreau că își caută pumnalele cu cruce îmbârligată.

Acum, recunosc că fiecare e cu Dumnezeul lui. Al meu îmi spusese câteva cuvinte cu ceva vreme în urmă, cam ce ar trebui să fac.... Așa ca am luat o coala de hârtie și am scris ceva de genul (urmează o adaptare a textului caligrafiat, adaptat pentru o mai bună înțelegere):

„Subsemnatul, Moldovanu Cristian Carsium, născut unde am fost născut, născut când am fost născut, unic posesor al numelui mai sus menționat, mai ales al prenumelui CARSIUM, declar că aberația cu titlul de „Plângere”, trimisă în numele meu, sau ca și cum aș fi eu autorul, nu îmi aparține, Adică, eu, unic posesor al numelui care vă distrează pe toti, nu am trimis nici o reclamație, plângere, sesizare, etc, la nici un „Organ”, adică nici la Corpul de Control al Prim-ministrului, nici la Ministrul Transporturilor, adică nicăieri.

Mai mult decât atât, subsemnatul Eu, promit că dacă pun mâna pe netrebnicul de dobitoc care a scris chestiile alea (care încă nu am ajuns să le văd, să le citesc și eu, deși mi-au fost atribuite), repet, dacă pun mâna pe netrebnic, mă tem că nu prea pot să îi fac mare lucru în mod legal, adică nimic mai mult decât o plângere penală.”

Cam asta am scris, dar nu prea îmi folosește.... Chestiunile ăstea se dau din gură în gură: „ai auzit de netrebnicul de Moldovanu, umblă cu turnătorii ieftine la Ministru si la Primul Ministru.... jigodie, javră, ordinar, etc,etc,etc.”

Este ca acum 3 ani, când presa scria că sunt corupt, incompetent și agent sovietic. După ce am lămurit-o cu acuzațiile, aceeași presă nu a mai avut spațiu tipografic... asta e...

Deci, în încheiere, stimați domni, habar nu am de turnătoria transmisă la Corpul de Control al Primului Ministru și la Ministrul Transporturilor, nu îmi aparține, aș vrea să o văd, să o trimit la un Parchet, undeva, nu știu unde, dupa competență, repet.

Și încă ceva, suntem deja două persoane în situația aceasta, catalogați după cum spuneam ceva mai sus, nu mai repet, că m-am săturat....

Valabil fără semnătură olografă,

Moldovanu Cristian Carsium